In credinta indiana, Prajapati detine rolul demiurgului care pune ordine in unitatea inca nemanifestata. Este considerat fiinta primordiala, stapanul tuturor fiintelor create. Este al treizeci si patrulea zeu, alaturi de cei treizeci si trei, reunindu-i si conferindu-le un caracter unitar.
Totul este cuprins de Prajapati: el este Universul, timpul si altarul sacrificiilor. El a creat ziua si noaptea, anotimpurile, viata si moartea.
Exista numeroase legende care il au pe Prajapati ca personal central. Una dintre acestea este cea care dovedeste caracterul zeului de fiinta primordiala, de cel care a pus in miscare procesul evolutiv al lumii. La inceput, conform acestor povestiri, era numai apa. Apele au inceput sa fiarba, sa clocoteasca si din ele a aparut un ou.
Din acest ou s-a nascut Prajapati, stapanul creaturilor si al posteritatii. La momentul potrivit, zeul sparge oul, insa decide sa nu il paraseasca si astfel ramane, timp de un an plutind in coaja sa. Anului respectiv corespunde perioadei in cate toate lucrurile si oamenii au luat fiinta.
Tot ceea ce a fost necesar pentru crearea lumii a fost ca zeul sa rosteasca unele cuvinte magice. Dupa ce Prajapati spune Bhur apare Pamantul. Rosteste Bhuvar si apare aerul. Si cerul apare tot ca urmare a rostirii unui cuvant magic, acesta fiind Suvar . Din aceste 5 silabe concepe cele 5 anotimpuri.
Exista foarte multe asemanari, izbitoare chiar, intre actul creatiei in mitologia indiei şi actul creator care este propovaduit de credinta crestina. Atat Dumnezeu cat si zeul indian au faurit intrega lume intr-un anumit numar de zile, urmand numai ca apoi sa creeze fiintele umane si animalele. O alta asemanare consta in faptul ca, dupa ce au incheiat actul nasterii lumii, ambii creatori au stat un timp pentru a se odihi, fiind foarte istoviti, dar mai ales pentru a contempla actul creatiei lor.
Dupa ce zeul Prajapati isi termina creatia, se ridica in picioare, parasindu-si oul in care statuse atata timp. Prajbati s-a nascut la varsta de 1.000 de ani. Din gura sa el faureste zeii, iar acestia, abia creati iau in stapanire cerul. Din sufletul sau interior creeaza spiritele rele, Asura. Abia create, acestea iau in stapanire Pamantul, ei reprezentand tenebrele. Prajapati da apoi nastere oamenilor, cantecelor, Soarelui.
Acesta reprezinta anul, iar incheieturile sale sunt cele doua imbinari ale zilei si noptii, ale lunii pline si lunii noi si inceputul anotimpurilor. Celebrarea ritualului este echivalentul actului creator, el reunind ceea ce a fost dispersat, reface unitatea primordiala, da coerenta si structura lumii.
Prajapati mai este reprezentat in chip de Brahma, stapanul si parintele tuturor creaturilor
Totul este cuprins de Prajapati: el este Universul, timpul si altarul sacrificiilor. El a creat ziua si noaptea, anotimpurile, viata si moartea.
Exista numeroase legende care il au pe Prajapati ca personal central. Una dintre acestea este cea care dovedeste caracterul zeului de fiinta primordiala, de cel care a pus in miscare procesul evolutiv al lumii. La inceput, conform acestor povestiri, era numai apa. Apele au inceput sa fiarba, sa clocoteasca si din ele a aparut un ou.
Din acest ou s-a nascut Prajapati, stapanul creaturilor si al posteritatii. La momentul potrivit, zeul sparge oul, insa decide sa nu il paraseasca si astfel ramane, timp de un an plutind in coaja sa. Anului respectiv corespunde perioadei in cate toate lucrurile si oamenii au luat fiinta.
Tot ceea ce a fost necesar pentru crearea lumii a fost ca zeul sa rosteasca unele cuvinte magice. Dupa ce Prajapati spune Bhur apare Pamantul. Rosteste Bhuvar si apare aerul. Si cerul apare tot ca urmare a rostirii unui cuvant magic, acesta fiind Suvar . Din aceste 5 silabe concepe cele 5 anotimpuri.
Exista foarte multe asemanari, izbitoare chiar, intre actul creatiei in mitologia indiei şi actul creator care este propovaduit de credinta crestina. Atat Dumnezeu cat si zeul indian au faurit intrega lume intr-un anumit numar de zile, urmand numai ca apoi sa creeze fiintele umane si animalele. O alta asemanare consta in faptul ca, dupa ce au incheiat actul nasterii lumii, ambii creatori au stat un timp pentru a se odihi, fiind foarte istoviti, dar mai ales pentru a contempla actul creatiei lor.
Dupa ce zeul Prajapati isi termina creatia, se ridica in picioare, parasindu-si oul in care statuse atata timp. Prajbati s-a nascut la varsta de 1.000 de ani. Din gura sa el faureste zeii, iar acestia, abia creati iau in stapanire cerul. Din sufletul sau interior creeaza spiritele rele, Asura. Abia create, acestea iau in stapanire Pamantul, ei reprezentand tenebrele. Prajapati da apoi nastere oamenilor, cantecelor, Soarelui.
Acesta reprezinta anul, iar incheieturile sale sunt cele doua imbinari ale zilei si noptii, ale lunii pline si lunii noi si inceputul anotimpurilor. Celebrarea ritualului este echivalentul actului creator, el reunind ceea ce a fost dispersat, reface unitatea primordiala, da coerenta si structura lumii.
Prajapati mai este reprezentat in chip de Brahma, stapanul si parintele tuturor creaturilor
No comments:
Post a Comment